Un simț dezvoltat al mirosului

Câinii pot fi văzuți mirosind tot timpul, dar asta nu înseamnă că le este mereu foame. Spre deosebire de noi, câinii percep realitatea în primul rând prin miros.

Câinii miros tot timpul pentru că depind de acest simț al mirosului foarte dezvoltat. De fapt, simțul mirosului la un câine este mai important în perceperea realității decât văzul sau auzul.

În funcție de rasa câinelui, simțul mirosului este de 1.000 până la 10.000 de ori mai dezvoltat decât al omului. Dacă simțul văzului la om ar fi la fel de bun ca simțul mirosului la câini, ce putem vedea acum de la o distanță de jumătate de kilometru am putea vedea de la 5.000 de kilometri!

Mirosul ascuțit al câinelui este legendar. Meg, un câine din rasa Labrador Retriever, dresat să miroasă droguri, a putut mirosi marijuana dintr-o cutie de plastic amplasată în rezervorul de combustibil al unei mașini. Există câini care pot mirosi chiar și anumite boli, de exemplu diferite tipuri de cancer.

Miros „stereo”

Cum reușesc câinii să localizeze atât de precis un miros? Câinii își pot da seama care dintre cele două nări percepe mirosul cel mai puternic. Acest miros „stereo” permite câinelui să fie un urmăritor excelent. Un câine de urmărire bun poate lua urma unui om chiar și după o oră de la plecarea acestuia, dându-și seama imediat de direcția în care a plecat. Câinii reușesc acest lucru comparând intensitatea mirosului urmelor proaspete cu a celor mai vechi.

Conceput pentru a mirosi

Mirosul uimitor al câinelui este determinat de mai mulți factori. Unul dintre aceștia este lungimea nasului lor, cu toate că și câinii cu nasul mai scurt au simțul mirosului mult mai dezvoltat decât oamenii. Calea de acces a aerului permite câinelui să miroasă și când inspiră, și când expiră, rezultând astfel o percepție permanentă a mirosului.

La fel ca la oameni și la alte mamifere, simțul mirosului la câini este situat în regiunea olfactivă – un strat de celule aflat în partea superioară a cavității nazale. În timp ce la oameni această regiune este de mărimea unui timbru poștal, la câini este de mărimea unei batiste. În timp ce regiunea olfactivă umană conține aproximativ șase milioane de celule receptoare, la câinii aceasta are 125-300 de milioane, în funcție de rasă. Dar și porțiunea din creier responsabilă de percepția mirosului este de 40 de ori mai mare la câine decât la om.

Ce anume este o substanță odorantă?

Ce miros câinii? Substanțele odorante sunt molecule chimice dispersate în aer. O mică parte din fiecare moleculă, numită odorant, este responsabilă pentru fiecare tip de miros. Fiecare celulă olfactivă receptoare din nasul câinelui este special echipată cu o anumită clasă de molecule receptoare de odoranți, care corespunde numai unei clase specifice de odoranți, asemenea unui lacăt la care se potrivește o singură cheie. De exemplu, unele celule detectează mirosul untului, iar altele, mirosul fructelor.

Mamiferele au până la 1.000 de gene care codifică toate aceste molecule olfactive receptoare ce corespund odoranților. Este un număr impresionant având în vedere că omul are doar aproximativ 25.000 de gene ce codifică proteinele pentru toate funcțiile organismului, iar câinele are un total de numai 19.000 de gene.

Noi suntem mireasma lui Hristos

Scriptura spune: „Cel ce a sădit urechea s-ar putea să n-audă? Cel ce a întocmit ochiul s-ar putea să nu vadă?” (Psalmul 94:9). Așadar, Cel care a creat nasul poate mirosi. Dar ce fel de mireasmă simte Dumnezeu? Slăvit să fie Domnul că mirosul urât al păcatului a fost înlocuit cu mireasma plăcută a lui Hristos! „[…] noi suntem, înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Hristos printre cei ce sunt pe calea mântuirii […]” (2 Corinteni 2:15).

Un simț extraordinar al mirosului

de Mike Matthews

Câinii sunt cunoscuți ca având cel mai dezvoltat simț al mirosului din lume, însă acest lucru este greu de stabilit. Și alte animale au simțul mirosului foarte ascuțit. La fluturii de mătase, masculul poate detecta mirosul specific femelei de la o distanță de cinci kilometri, dar este vorba doar despre o singură substanță. Ce putem spune despre numărul de celule olfactive din nas? Mamiferele mari precum urșii și caii au mai multe asemenea celule (cunoscute sub denumirea de receptori olfactivi). Ce știm despre numărul de gene corespunzătoare mirosului? Câinii sunt impresionanți, dar elefantul african are un număr dublu de gene pentru simțul mirosului.

Deci câștigătorul este elefantul african? Problema este că deocamdată nu știm ce fac toate genele, deci nu suntem siguri că aceasta este cea mai bună unitate de măsură. Poate că o comparație între povestirile despre simțul mirosului este cea mai bună metodă de a stabili cine are cel mai bun miros.

Ursul negru
Ursul negru are nasul lung și cel mai mare spațiu pentru celulele de simț al mirosului (receptori olfactivi) dintre toate animalele terestre. Creierul lui este de trei ori mai mic decât al omului, însă are un spațiu asociat simțului mirosului de cinci ori mai mare decât cel din creierul uman. Acest expert în ale mirositului simte prada de la o distanță de cinci kilometri. Și alți urși sunt la fel de impresionanți. Ursul polar simte focile de la o distanță de 32 de kilometri în aer liber și detectează puii de focă aflați la un metru sub zăpadă.

Elefantul african
Elefantul african este celebru pentru simțul mirosului, deci nu este nicio surpriză că se află printre primii zece în acest clasament. Are mai multe gene asociate mirosului decât oricare alt animal (au fost identificate 1948 de gene, în comparație cu 811 la câine și 396 la om). Elefantul african este renumit pentru capacitatea de a detecta apa subterană, ceea ce reprezintă o calitate foarte utilă în câmpiile secetoase din Africa. Se spune că elefanții pot mirosi apa de la câțiva kilometri și, dacă este necesar, pot săpa o groapă din care să se adape întreaga turmă.

Șobolanul
Șobolanii au simțul mirosului foarte bun. Asemenea câinilor, ei pot mirosi „stereo”, ceea ce le permite să determine direcția din care vine mirosul de hrană. Au mai multe gene pentru miros decât câinii (1207 față de 811) și, prin urmare, au posibilitatea să identifice multe tipuri de mirosuri de hrană (sau de pisici ascunse). Asemenea câinilor, șobolanii pot fi dresați să detecteze anumite mirosuri, cum ar fi cel al minelor (explozibili, n.t.) acoperite cu pământ. În cadrul unui test, un grup de șobolani a găsit toate cele 20 de mine din perimetrul destinat acestui exercițiu. Nu e de mirare că șobolanii sunt atât de răspândiți!