Maestrul camuflării

Un crab-păianjen pășește iute pe fundul oceanului, atent la prădători, dar nu zărește nimic, decât bobițele fine de nisip cafeniu. Fără de veste, din pământ iese un monstru de culoarea nisipului, cu două tentacule săgetând înainte și totul se sfârșește pentru bietul crab.

Ceva mai la vale, în recif, un biban micuț se hrănește leneș în desișul de alge unduitoare, încredințat că frunzele lunguiețe, maro-verzui, îl vor feri de atacuri. Dar, fără niciun avertisment, una dintre ele își aruncă înainte două tentacule și. . . pân-aici i-a fost.

Un pește clovn prudent săgeată printre tentaculele coralilor, în căutarea hranei, ferindu-se și de cel mai mic semn de pericol. Deodată, coralul pestriț în alb și gri se transformă într-o creatură cu zece tentacule ce seamănă a calmar. Două dintre tentacule se lansează și peștișorul își află sfârșitul.

În fiecare zi, maestrul desăvârșit al camuflării, sepia, găsește noi moduri de a se contopi cu decorul care mereu se schimbă, în căutarea următoarei victime. Sepiile sunt atât de bune în a se asorta cu decorul, încât pot imita înfățișarea unei table de șah alb cu negru sau orice alt ambient la care s-ar putea gândi neobosiții cercetători.

Fotosearch | Getty Images

The bright patterns and colors of the cuttlefish might make you think these creatures are easy prey, but God designed them with a great ability.

Fotosearch | Getty Images

The bright patterns and colors of the cuttlefish might make you think these creatures are easy prey, but God designed them with a great ability.

Un dar de la Dumnezeu?

Dacă Dumnezeu a creat o lume perfectă, atunci de ce sunt atâtea animale care au capacitatea de a se camufla? Această întrebare i-a pus în încurcătură pe mulți creaționiști. Dar firul explicației este ușor de urmărit – vietăți precum sepia se folosesc de capacitatea de a-și schimba culoarea și forma pentru a se ascunde de pradă sau prădători. Dar, înainte de căderea în păcat a omului, animalele nu se vânau unele pe altele. Așa că, de ce ar fi creat Dumnezeu unele animale cu capacitatea de a se ascunde unele de altele?

Simplul fapt că un animal își poate folosi calitățile pentru a se ascunde ingenios nu înseamnă că acele calități nu pot fi folosite și pentru alte scopuri. Spre exemplu, cameleonul, creatura la care se gândesc cei mai mulți când vine vorba de camuflaj, își poate schimba culoarea în aproape toate nuanțele curcubeului, inclusiv acelea pe care nu le întâlnește niciodată în natură. De ce? Un motiv ar fi că arată frumos. Dumnezeu iubește lucrurile frumoase – o privire aruncată în jur este de ajuns ca să te convingi. Dar un alt motiv este că, de fapt, cameleonii se folosesc de culori pentru a comunica între ei. Această însușire nu are niciun efect în ceea ce privește prădătorii.

Cel mai performant „cameleon” nu se găsește în pădurile Africii, ci pe fundul oceanului. Delectați-vă privind admirabila sepie!

Sepiile – informații generale

Acum, înainte de a pătrunde tainele designului minunat și unic cu care le-a înzestrat Dumnezeu pe aceste mici iluzioniste, haideți să adresăm o primă întrebare. Ce este o sepie? Nu este un pește! Sepiile sunt moluște marine, asemenea limacșilor1 și melcilor. Ele fac parte din aceeași clasă de animale cu caracatițele și calmarii – clasa cefalopodelor. Așadar, împărtășesc multe dintre caracteristicile „rudeniilor” lor cu opt, respectiv zece tentacule.

Au un trunchi masiv, numit manta, care se continuă cu mai multe tentacule ce înconjoară gura asemănătoare unui cioc. În medie, cresc până la 25 de centimetri, chiar dacă sepia uriașă australiană ajunge la dimensiuni de două ori mai mari. Sepiile au zece tentacule, dintre care două au niște ventuze speciale pe care le folosesc la înhățarea prăzii. Hrana lor constă în principal în crabi și pești, deși mai mănâncă și creveți, moluște sau alte sepii. Preferă zonele tropicale, cu apă puțin adâncă, cu hrană din belșug și cu multe ascunzișuri.

Sepiile au un os în mantaua lor numit sepion sau os de sepie. Acesta este de fapt o cochilie pe care o poartă în interior. Este folosită pentru a-și controla plutirea, asemenea vezicii înotătoare la pești, acumulând sau eliminând aer. Cochilia are câteva compartimente în care se păstrează atât aer, cât și apă.

Chiar dacă este o caracteristică unică sepiilor, nu cochilia interioară le face pe sepii „marinari” de seamă, ci dibăcia lor în camuflaj. Sepiile își pot schimba radical culorile și felul cum acestea sunt dispuse, dar și aspectul pielii. Pentru a realiza asta, sun necesare mai multe modele „grafice” alăturate, pe care numai un Creator ingenios le-ar fi putut pune laolaltă. Cu vederea lor ageră, cu săculeții lor de pigment, cu celulele musculare specializate și cu creierul lor supradimensionat, sepiile întrec la capitolul schimbării înfățișării orice altă creatură din lumea animală – iar totul se petrece într-o clipită.

Irko Van Der Heide | Dreamstime.com

Patterns and shapes are difficult for even talented artists to copy, yet the cuttlefish does it easily because of its incredible God-given design.

Irko Van Der Heide | Dreamstime.com

Patterns and shapes are difficult for even talented artists to copy, yet the cuttlefish does it easily because of its incredible God-given design.

Importanța ochilor

Pentru a te camufla eficient, trebuie să distingi extrem de bine detaliile înconjurătoare. Sepiile se bazează foarte mult pe vedere. Au doi ochi foarte mari, câte unul de fiecare parte a mantalei. Se crede că forma distinctivă a pupilelor, asemănătoare cu litera „w”, le ajută să controleze intensitatea luminii care le pătrunde în ochi. Trăind în ape puțin adânci, ochii lor sensibili sunt expuși luminii puternice din timpul zilei, pe care trebuie să o controleze pentru a evita orbirea. De asemenea, au nevoie și să vadă pe întuneric, pentru a înota și a fi în siguranță pe timp de noapte.

Sepiile nu-și pot roti ochii în orbite, așa cum o fac oamenii. În loc de asta, își reconturează forma globilor oculari pentru a se focaliza pe anumite lucruri din mediul înconjurător.

Însă cea mai impresionantă caracteristică a ochilor sepiei este capacitatea de a detecta lumina polarizată. Lumina polarizată se referă la undele luminoase care se propagă într-o singură direcție. De exemplu, atunci când lumina soarelui se reflectă pe fundul apei, multe dintre razele ce pătrund se vor îndrepta în aceeași direcție, fapt ce le va conferi un grad mai ridicat de polarizare. Fiind capabile să detecteze aceste polarizări, sepiile le pot imita foarte exact, în așa fel încât peștii care vor privi în sus la ele vor crede că zăresc lumina soarelui filtrată prin apa oceanului.

O culoare pentru fiecare împrejurare

Alături de văzul excelent dezvoltat, Dumnezeu le-a înzestrat pe sepii cu niște pigmenți ai pielii uluitor de adaptabili. Pielea sepiei este stratificată în mod aparte, cu celule care se pot alungi și se pot mișca pentru a genera schimbări de culoare bruște și surprinzătoare. Stratul superficial al pielii, epiderma, este foarte subțire și transparent. Acesta permite luminii să pătrundă, dar în același timp conferă protecție. Sub epidermă, se află mai multe straturi de celule specializate numite cromatofori, iridofori și leucofori

Celulele situate în stratul superior, cromatoforii, generează culorile de bază pe care sepia le folosește. În nuanțe de galben, roșu și maro, cromatoforii se comportă asemenea unor săculeți de pigment pe care sepia îi poate mări sau micșora după cum dorește. Prin aceasta comunică, atrage un partener, își hipnotizează prada sau se ascunde de prădători.

Iridoforii au un indice ridicat de reflecție și irizare (prin irizare culorile se schimbă în funcție de unghi, ca în cazul aripilor unor fluturi). Acest fapt îi conferă sepiei un luciu metalic care bate în roz, verde, albastru sau argintiu.

Leucoforii răspândesc aproape perfect uniform lumina. Acest fapt îi permite sepiei să afișeze nuanțe de alb pe suprafața pielii. Leucoforii sunt celulele care ajută și la camuflarea pasivă, când se imită culorile mediului înconjurător.

Asther Lau Choon Siew | Dreamstime.com

In addition to changing color, cuttlefish can change their texture to help blend seamlessly into the ocean floor.

Asther Lau Choon Siew | Dreamstime.com

In addition to changing color, cuttlefish can change their texture to help blend seamlessly into the ocean floor.

Mantale cu adevărat invizibile

Capacitatea sepiei de a se „pierde” în peisajele subacvatice este uimitoare, dar nu magică. Dumnezeu a conceput trei straturi de celule specializate în pielea sepiei care conlucrează pentru a modifica instantaneu aspectul și culorile ei.

Jeremy Brown | Dreamstime.com

The Creator placed within the cuttlefish’s very cells the abilities to shift color, shape, and texture to match the surrounding rocks and coral.

Jeremy Brown | Dreamstime.com

The Creator placed within the cuttlefish’s very cells the abilities to shift color, shape, and texture to match the surrounding rocks and coral.

Adăugați puțin aspect

Culorile scânteietoare și pielea lucioasă poate că sunt suficiente pentru a impresiona artiștii, dar Dumnezeu a înzestrat sepia cu o calitate suplimentară, adăugând profunzime, la propriu, aspectului ei. Cu pielea lucioasă în mod natural și cu silueta lor inconfundabilă, cu zece tentacule, sepiile trebuie să mai facă un lucru pentru a se camufla. Ele își pot transforma în mod dramatic aspectul pielii. Pot dobândi aspect de nisip, pietriș sau alte obiecte. În mod firesc, pielea lor este netedă, dar, schimbându-și aspectul, sepiile își pot modela trupurile după fundal, pentru a „dispărea” în întregime.

Cum își schimbă aspectul pielii? Sub straturile de celule care conferă culoare, se află celule musculare care formează cerculețe sau fâșii. Când aceste celule se contractă, fluidul din ele este împins în sus, acoperind pielea netedă cu ghimpi, lame drepte sau alte forme ce se potrivesc decorului dimprejur. Schimbările de aspect se petrec la fel de repede precum cele de culoare.

Un creier a toate conducător

Sepiile sunt și inteligente. De exemplu, dacă imită algele, își pot controla trupurile ca să semene cu niște frunze unduitoare. Toate sistemele lor interconectate sunt acționate cu precizie de expert în doar câteva secunde. Controlarea unui singur proces necesită o largă contribuție din partea creierului. Cu atât mai mult, după adăugarea atâtor procese complexe, contribuția necesară crește exponențial. Dar Dumnezeu știa cu precizie ce face atunci când a creat sepia. Dintre nevertebrate, din punct de vedere al dimensiunii, sepia a fost înzestrată cu unul dintre cele mai eficiente raporturi între creier și corp. Asta chiar și în comparație cu caracatița, campioana încoronată a ingeniozității.

Creierele mai rapide necesită „capacitate de calcul” mai mare, întocmai ca în cazul computerelor mai performante – cu cât vrei să procesezi mai multă informație, cu atât ai nevoie de mai multă putere. Dar Dumnezeu nu a trebuit să reducă dimensiunile creierului, după cum oamenii încearcă să micșoreze procesoarele. El pur și simplu i-a dăruit sepiei un creier mai mare. Surplusul de capacitate al creierului nu este irosit. Sepiile nu doar că sunt capabile de un comportament normal, ca oricare altă moluscă – mâncatul, înotatul și adăpostirea silențioasă – ci dispun și de ceea ce se numește „camuflare dinamică”. Sepiile își pot schimba culoarea și aspectul chiar în timp ce înoată.

Gândiți-vă, numai, ce înseamnă asta. Ele pot analiza schimbările din decor și se pot adapta din mers. Camuflajul static este ceva obișnuit în lumea animală. Dar foarte puține animale sunt capabile să se adapteze din mers (sau „din înot”). Super-creierul său îi permite sepiei să decodeze și stimuli receptați de alte organe de simț, cum ar fi mirosurile sau sunetele. Cu toate că nu pot auzi în felul nostru, al oamenilor, sepiile disting undele de presiune care se propagă prin apă, lucru de care multe alte vietăți oceanice nu sunt în stare.

Fiind curioși cu privire la gradul de inteligență al sepiilor, oamenii de știință le-au testat capacitatea de învățare. Au aflat că sepiile se pot folosi de indicii din câmpul vizual pentru a descifra labirinturi. Rezultatele i-au surprins pe cercetători. Sepiile s-au dovedit la fel de bune în a descifra labirinturi precum caracatițele. Performanțele lor au fost comparabile chiar cu ale porumbeilor (care, la rândul lor, sunt niște ființe uimitoare – dar aceasta este altă poveste).

Acceptă ceea ce este diferit

Sepia este una dintre cele mai interesante ființe create de Dumnezeu pentru a popula oceanele. Capacitățile ei stârnesc admirația. Dar, dacă e să fim sinceri, trebuie să admitem un lucru la final.

Sepiile sunt ciudate. Au un aspect hilar și pot face lucruri neobișnuite, pe care niciun alt animal din lume nu le poate face – cum ar fi să răspândească scânteieri de lumină pentru a-și hipnotiza prada.

Totuși, știm că Dumnezeu le-a alcătuit cu mare grijă exact așa cum sunt. De aici putem învăța o lecție. Unei sepii nu i se întâmplă niciodată să fie marginalizată din cauză că arată diferit față de celelalte animale. Fără îndoială, Dumnezeu le-a înzestrat cu daruri care să fie folosite spre slava Lui. Cu cât mai mult ar trebui noi, în calitate de mădulare ale Trupului Său, să ne folosim darurile pentru scopurile Sale, fie că e vorba de vorbire, de învățătură, de cârmuire sau de alte daruri (vezi 1 Corinteni 12:25-28)? Ca fii șifiice de Dumnezeu, noi suntem puși deoparte din mijlocul lumii. Suntem deosebiți. Dar suntem și iubiți nespus de mult. Nu te rușina de felul în care te-a creat Dumnezeu, chiar dacă ești diferit în vreun fel. Bucură-te de darurile și talentele tale. Fii cel mai bun „tu” care ai putea să fii. Nu uita, ai pe Cineva deosebit alături.

Real-Life Invisibility Cloaks

The cuttlefish’s ability to blend into undersea landscapes is amazing but not magic. God designed three layers of specialized skin cells that work together to shift the cuttlefish’s colors and patterns instantly.

CHROMATOPHORES

The top layer consists of three rows of colored cells (yellow, red, and brown). These tiny cells are widely spaced and connected in a mesh. When a splash of color is needed, they are stretched to fill the area.

IRIDOPHORES

The middle layer produces variations of pink, yellow, green, blue, and silver. These cells are filled with rows of plates, or prisms, that are tilted to produce vivid colors, similar to shimmering scales on butterfly wings.

LEUCOPHORES

The bottom layer of cells provides shades of white for a background, like base paint. Transparent glassy granules cover the cells and mirror light. The white of zebra patterns, for example, is produced here (but the brown stripes are produced by chromatophores).

CHROMATOPHORES

The top layer consists of three rows of colored cells (yellow, red, and brown). These tiny cells are widely spaced and connected in a mesh. When a splash of color is needed, they are stretched to fill the area.

IRIDOPHORES

The middle layer produces variations of pink, yellow, green, blue, and silver. These cells are filled with rows of plates, or prisms, that are tilted to produce vivid colors, similar to shimmering scales on butterfly wings.

LEUCOPHORES

The bottom layer of cells provides shades of white for a background, like base paint. Transparent glassy granules cover the cells and mirror light. The white of zebra patterns, for example, is produced here (but the brown stripes are produced by chromatophores).